bucharest ro

PDL - noul partid prezidenţial

Camelia — Fri, 14 Dec 2007 12:38:00 +01:00

La începutul lunii decembrie, Emil Boc (PD) şi Theodor Stolojan (PLD) au anunţat fuzionarea partidelor conduse de aceştia, formându-se o noua forţă politică în România: Partidul Democrat Liberal. De altfel, fuziunea era previzibilă încă dinainte de alegerile europarlamentare, deşi infirmată oficial, căci nu este nici un mister faptul că Theodor Stolojan este un apropiat al lui Băsescu, de altfel PLD primind ajutor din partea PD în campania electorală, la directivele „dirigintelui”.

Reacţiile politicienilor nu au întârziat să apară şi au fost care de care mai diverse. Presedintele executiv UDMR, Kelemen Hunor a declarat:"Eu cred ca lucrurile au intrat pe fagas normal, PD cu PLD au facut si pana acum casa comuna. Le uram succes si casa de piatra. Este o urare sincera pentru ca nu mai trebuie sa discuti cu doi parteneri care de fapt inseamna un singur partener, acum vorbim direct cu presedintele Basescu cand discuti cu Partidul Democrat" .

Conducătorul principalului partid de opoziţie, Mircea Geoană a afirmat : „Cred că preşedintele Băsescu a aplicat principiul 'eu te-am făcut, eu te omor' în relaţia cu PD, pentru că e clar că această mişcare e câştigătoare pentru Stolojan care e noul lider de facto al acestui partid”.El a ţinut de asemenea să îi mulţumească preşedintelui pentru această mişcare care, în opinia liderului social, va favoriza PSD-ul.

Fostul coleg al lui Stolojan, Ludovic Orban a declarat: „Băsescu a ordonat, Boc şi Stolojan au executat”, adăugând că în felul acesta va fi clar pentru români cine sunt adevăraţii liberali.

Formarea noului partid nu este văzută cu ochi buni nici măcar de toţi membrii PLD şi PD. Unii dintre liberali-democraţi susţin chiar că vor părăsi noua formaţiune şi se vor întoarce la PNL. Deja patru membri PLD din Vâlcea, 20 de membri ai organizaţiei Pătrăuţi (Suceava) şi membrii filialei Bistret (Dolj) au procedat în acest fel.

Fuziunea se pare că îi va avantaja în primul rând pe liberal democraţi, şi pe actualul preşedinte al acestora (şi posibil viitor preşedinte al PDL-ului). Având în vedere bunele relaţii dintre acesta şi preşedinte, este probabil ca funcţia de premier să-i fie propusă după alegerile din 2008 (dacă preşedintele va reuşi s-o menţină pe a sa).

Un alt stimulent pentru fuziune este introducerea votului uninominal. Dacă acesta va fi adoptat, atunci partidele ar avea un interes mult mai mare să fuzioneze decât să coalizeze (având în vedere că într-o circumscripţie nu poate învinge decât un singur candidat, dacă cele două partide şi-ar prezenta candidaţii separat, acestia şi-ar fura voturile unul altuia).

A fost un gest pripit sau o strategie eficientă? Vom vedea după alegerile din 2008, când se vor desemna câştigătorii.

Autor: Bătrân Bogdan

Ultima rundă: Nici un miracol!

bucuresti — Sun, 09 Dec 2007 17:02:00 +01:00

Nu s-a produs nici un miracol după aceste 120 de zile de negocieri între Pristina şi Belgrad pentru definirea statutului provinciei Kosovo. Nici un tratat nu a rezultat în aceste ultime trei zile de negocieri agitate în Baden lângă Viena, Austria. Nici independenţa şi nici măcar autonomia. Nici o înţelegere asupra statutului. Rămân numai protectoratul internaţional şi temerile faţă de viitor.

Totuşi, privitor la rezultatele acestor serii de întâlniri pot fi deosebite câteva nunţe. În primul rând am fost martorii primelor discuţii directe. Cele două tabere au stat faţă în faţă şi şi-au împărtăşit punctele de vedere. În al doilea rând, a reieşit un alt rezultat pozitiv care este departe de a fi doar un detaliu pentru omul de pe stradă, în fapt « cele două părţi s-au angajat să elimine recurgerea la forţă în căutarea unei soluţii » aşa cum a subliniat unul dintre mediatori. Ne putem bucura în numele locuitorilor provinciei Kosovo.

Wolfang Ischinger, mediatorul european a adăugat: “după dineurile care au urmat întâlnirilor, şi am avut două, Hashim Thaci cu Agim Ceku ministrul Afacerilor Externe al Serbiei şi Preşedintele Tacic au petrecut ore împreună pentru a discuta aspecte ale diferitor chestiuni fără mediere sau secretari. Avem speranţa şi dorinţa ca acest nivel de comunicare va fi menţinut.” Ei au vorbit în limba sârbă.

În faţa jurnaliştilor, delegaţia de la Belgrad a repetat faptul că ei au făcut propuneri reale în termeni de autonomie şi Echipa Unităţii a reiterat că negocierile pentru independenţă au fost inutile. Hashim Thaci, câştigătorul celor mai recente alegeri, a indicat, convins încă de faptul că independenţa se va înfăptui: “Voi face orice pentru a menţine bunele relaţii cu sârbii care locuiesc printre noi. Programul guvernului nostru, economia noastră, dezvoltarea noastră trebuie să respecte aspiraţiile fiecărui kosovar în parte, nu numai a albanezilor; Kosovo trebuie să fie ţara tuturor locuitorilor săi” relatează B92.com.

În plus, cei trei mediatori au perspective disonante asupra posibilităţii unor negocieri ulterioare. Mediatorul rus, A. Bocan Harceko consideră utilă continuarea medierii după data de 12 Decembrie în timp ce mediatorul american şi cel european, respectiv F. Wisner şi W. Ishinger consideră că misiunea lor se va încheia chiar la acea dată.

De la Madrid, purtătorul de cuvânt al Secretarului ONU, Farthan Hak a declarat astăzi că “optimismul nu defineşte timpurile în care trăim; totuşi nu dorim să renunţăm şi să credem că troika nu trebuie să se retragă ci mai degrabă să gândim că avem timp.”

Conform spuselor sale, M. Ban Ki-Moon priveşte ca fiind încă posibilă o înţelegere şi încurajează troika să rămână angajată în procesul negocierilor şi să facă cât de mult posibil până la data limită de 10 Decembrie cu scopul de a obţine consensul.

Cei trei mediatori mai trebuie să se întâlnescă din nou în 3 Decembrie, la Belgrad şi la Pristina şi să scrie apoi un raport pentru a fi înmânat Secretarului General. Prin urmare discuţiile vor continua în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite.

de Snejana Jovanovic

Traducere: Gheorghe Sturzu

La Parisienne

Să fie referendum!

bucuresti — Sun, 25 Nov 2007 09:05:00 +01:00

În războiul dintre preşedinte şi parlamentari, exerciţiul referendumului a devenit arma preferată. După ce în primăvară Traian Băsescu a fost suspendat de Parlamement si obligat să accepte tranşarea situaţiei sale prin referendum, a venit vremea ca şi forul legislativ să fie atins, cel puţin în orgoliu, prin aceeaşi metodă.

Referendumul din mai a revitalizat poziţia preşedintelui şi i-a întărit la nivelul opiniei publice imaginea în detrimentul Parlamentului. Începând să simpatizeze această formă a democraţiei semidirecte şi mare iubitor de campanii, preşedintele a hotărât să pună punct încercărilor nereuşite ale partidelor de a rezolva problema votului uninominal.

Presupunând că nouă milioane de români se vor angaja astăzi într-o mişcare browniană spre secţiile de votare pentru a asigura majoritatea absolută necesară validării referendumului, presupunând că vor spune şi da, ca la starea civilă, lupta şi negocierile politice pe această temă nu sunt nici pe departe încheiate. Referendumul nu exclude necesitatea ca legea votului uninominal (pe care lexicul ştinţelor politice îl denumeşte de fapt ca vot exprimat în circumscriţii uninominale) sa fie adoptată de către Parlament.
Problema sistemului electoral s-a dovedit pentru preşedinte o ploaie molcomă menită să stingă seceta de imagine acumulată în problema pensiilor. Mai abil decât Guvernul, preşedintele a dat un decret care suprapune data referendumului şi cea a alegerilor europarlamentare. În ultima săpămână spaţiile de afişaj electoral, adresa de e-mail, cutia poştală şi, în fine, clanţa uşii au fost împânzite de privirea ocrotitoare, dar fermă a lui Băsescu chemându-ne la curăţenie. Despre ce curăţenie e vorba, rămâne de văzut şi de interpetat după pofta fiecăruia: poate să fie vorba de referendum, dar mai degrabă te duce cu gândul la europarlamentare. Asta pentru că e totdeauna mai uşor să arunci gunoiul concret decât cel fictiv şi în nici un caz nu te poţi lipsi de oamenii preşedintelui.
Odată posibilitatea uninominalului devenită iminentă, dar mai ales populară, a început să plouă cu formaţiuni care să-i revendice paternitatea. Guvernul a mers mai departe şi a trântit un proiect propunând sistemul electoral mixt cu compensare. Se crează astfel contextul pentru planul B ( prescurtare de la planul de rezerva sau dacă vreţi planul Băsescu) la referendum. Preşedintele a dat asigurări că, în cazul invalidării referendumului, va face presiuni asupra guvernului să revină asupra proiectului propriu de sistem electoral, pentru a adopta sistemul uninominal made in Cotroceni.
S-a acreditat în rândul opiniei publice autohtone credinţa că votul exprimat în circumscripţii uninominale este singura soluţie în vederea primenirii clasei politice. Trebuie însă remarcat că foarte puţine state occidentale practică acest sistem, fapt care nu le face mai puţin democratice sau mai puţin dotate cu o clasă politică sănătoasă. În noul context electoral vor fi valorizate resursele umane, materiale şi mai ales mediatice, pe care candidatul le va putea antrena în campanie. Politica ar putea deveni teatrul de acţiune rezervat exclusiv candidaţilor bogaţi. Chiar dacă banii vin din buzunarul propriu, din sponsorizăile unor prieteni care trebuie ajutaţi sau de la partid, suntem departe de a avea un parlamentar independent. Să nu uităm că după alegeri el îşi va continua activitatea încadrat în grupurile parlamentare controlate de partide.
Aşa cum nici uninominalul nu e chiar darul lui Moş Crăciun, nici practicarea referendumului nu e neaparat un semn de vitalitate democratică, deşi la prima vedere, nimic nu pare mai atrăgător decât întregul corp politic prezent la urne. Să nu uităm că în Venezuela e utilizat în prezent pentru a legitima un regim expansiv şi populist. Trăim însă în epoca democraţiei moderne care funcţionează în special indirect, prin reprezentanţi. Constituţia noastră declară nul mandatul imperativ, ceea ce înseamnă că un referendum folosit pentru a crea presiune asupra legislativului nu respectă întru totul spiritul legii. În plus, fiecare febră referendală arde din buget zeci de milioane de euro. Jocul de-a referendumul se poate dovedi o diversiune foarte scumpă, pe care nu o va plăti din păcate clasa politică, ci tot noi, cetăţenii României.

Autor: Bocşe Alexandra- Maria

Premieră Bucureşti - Paris Cafe: UE / Africa o relaţie între iubire şi ură

Camelia — Fri, 23 Nov 2007 15:15:00 +01:00

Al doilea summit între Uniunea Europeană şi Africa este programat în perioada 8-9 Decembrie – dar oare va avea loc? Aflată la conducerea Uniunii Europene până la sfârşitul anului 2007, Portugalia a lucrat intens pentru acest summit. Lisabona era deja principalul instigator al primei întâlniri oficiale dintre Uniunea Europeană şi Africa din 2000 la Cairo (Egipt). Una dintre cele mai importante priorităţi ale UE a fost să contrabalanseze prezenţa crescândă a Chinei în economiile africane.

Mărul discordiei care pune în pericol desfăşurarea summitului este între Zimbabue şi Marea Britanie. Încă din 2003 Tony Blair a refuzat să participle la orice eveniment oficial la care era invitat preşedintele Zimbabue Robert Mugabe. Acum şeful guvernului Marii Britanii pare că adoptă exact aceeaşi strategie: ameninţă să nu fie prezent la summit dacă participă Mugabe.

Solidaritate pan africană indiferent de consecinţe

Chiar dacă numeroşi lideri africani se opun guvernului autoritar al lui Mugabe – care, la 83 de ani, este cel mai în vârstă şef de stat din Africa – majoritatea lor nu acceptă criticile venite din Europa şi ar fi hotărâţi să renunţe la summit de dragul solidarităţii. Să luăm de exemplu pe preşedintele Zambiei - Levy Mwanawasa, care a comparat anterior criza economică şi inflaţia de 8000% din Zimbabue cu “scufundarea Titanicului”. Ei bine, chiar şi domnul Mwanawasa ar refuza să participle dacă Mugabe nu este şi el invitat. “Gordon Brown poate avea dreptate când menţionează lipsa drepturilor şi represiunea organizată de stat în Zimbabue, dar momentul şi felul în care a declarat acestea au fost nepotrivite” confirmă Takura Zhangazha, un analist politic independent din Zimbabue care lucrează pentru AFP. Fără discuţie, “Când un lider european face asemenea afirmaţii despre un stat African, acest lucru are consecinţe”. Prin urmare întrebarea este: îşi va schimba Primul Ministru britanic decizia până în Decembrie? “Este un lucru pozitiv faptul că Mugabe participă la summit, dacă scopul este de a discuta direct cu el despre încălcările legii şi lipsa de bună guvernare în Zimbabue” răspunde analistul politic Takavafira Zhou de la Universitatea Harare. Şi pentru şeful statului german – Angela Merkel, această opţiune pare a fi cea mai bună, pentru a “dezvălui toate criticile” făcute la adresa “dezastrului” din Zimbabue.

"Şomaj 80% şi o speranţă medie de viaţă de 37 de ani"

În realitate, în ciuda ameninţărilor britanice de boicotare a summitului şi a sancţiunilor care deja ţintesc Zimbabwe, şi anume restricţii privitoare la asistenţa guvernamentală oficială şi la libertatea de a călători – Mugabe nu poate călca pe teritoriul Uniunii Europene – în ciuda tuturor acestora, practicile guvernului din Zimbabue nu s-au schimbat deloc. Şi Gordon Brown confirmă cu regret faptul că situaţia din Zimbabue se înrăutăţeşte "Patru milioane de oameni au părăsit ţara şi, din cauza foametei, alte patru milioane supravieţuiesc graţie ajutoarelor umanitare ... şomaj 80% şi o speranţă medie de viaţă de 37 de ani" (Sursa BBC world). Chiar şi aşa, pe agenda summitului sunt subiecte cruciale cum ar fi: ajutorul străin, consecinţele modificărilor climaterice sau prezenţa militară europeană în Darfur (Sursa AngolaPress). Încă o luptă care subminează relaţia dintre Africa şi Europa – o relaţie între iubire şi ură.

Date importante despre Zimbabue:

-  1885-1886 : colonizarea statului Zimbabue de către Regatul Unit. La conducerea ţării fiind Cecil Rhodes, care va da numele său părţii de Sud din Zimbabwe (actualmente nordul Zambiei): Rhodesia.

- 1980 : Robert Mugabe, liderul fracţiunii radicale a Mişcării Naţionaliste, este ales ca şef al statului la primele alegeri libere. O parte a minorităţii albe pleacă în exil, dar încă mai controloează majoritatea resurselor ţării.

- 1987 : instaurarea unui regim prezidenţial. Mugabe este reales în 1990 şi în 2002. Guvernarea sa devine din ce în ce mai autoritară.

- 2000 : înăsprirea reformei agrare (exproprierea fermierilor albi folosind mijloace violente). Rezultă o criză economică severă

- 2003 : Zimbabue părăseşte Commonwealth-ul.

de Johara BOUKABOUS Traducere: Gheorghe Sturzu

Articol original

Bucureşti – Paris Café

Camelia — Fri, 23 Nov 2007 15:04:00 +01:00

Cu mai mult de 50 de bloguri în toată Europa şi 26 de echipe locale, Comunitatea Babelienilor a crescut, oferindu-ne uneltele potrivite unei interacţiuni mai eficiente şi un spaţiu mai larg în cadrul căruia să ne exprimăm şi să comunicăm mai uşor Europei ştirile noastre locale.

În acelaşi timp, comunitatea a devenit mai competitivă. A devenit o adevărată luptă să intri în topul lunar al celor mai bune 10 bloguri de pe cafebabel.

Pentru a ne face vocea mai bine auzită în cadul Babelsferei, echipa din Bucureşti a stabilit un parteneriat bazat pe schimb de conţinut cu echipa editorială din Paris, acesta fiind primul parteneriat dintre două babel bloguri.

Ce înseamnă de fapt?

Înseamnă că vom ava o nouă secţiune pe Bucharest Babel Blog: Bucureşti – Paris Café, unde vom avea articole publicate din La Parisienne, traduse în toate variantele lingvistice pe care le are blogul nostru. Şi vice versa pentru blogul din Paris. De asemenea, la finalul articolelor se va regăsi linkul către cel original.

Care este scopul acestei colaborări?

Vom câştiga o vizibilitate mai mare pentru blogul nostru şi, odată cu aceasta, un public european mai larg. Vom avea oportunitatea de a face cunoscute mai bine ştirile europene legate de România şi ne vom putea exprima opiniile cu privire la acestea.

Mai mult, vom dezvolta dezbaterea pan-europeană din cadul Comunităţii Cafebabel, facilitând accesul la perspectivele şi informaţiile din Estul Europei.

Ştirile noastre europene în 5 limbi

Articolele noastre vor fi traduse în franceză şi italiană şi, alături de versiunile lingvistice deja existente, vom acoperi 4 din cele 7 limbi oficiale ale Cafebabel, plus româna.

De ce o colaborare cu Parisul?

Este un răspuns destul de simplu. Micul Paris (aşa cum era numit Bucureştiul în secolul XIX) are deja relaţii strânse cu fratele său mai mare, Parisul, în special datoriă profilului său francofon.

În plus, echipa din Paris beneficiază de o experienţă mai largă în cadrul Cafebabel şi are o vizibilitate mai mare în cadrul Comunităţii (a ocupat în octombrie locul 4 în top 10 al blogurilor). Pe de altă parte, ca babelieni activi, ar trebui să ne auzim vocea auzită în întreaga Europă şi să interacţionăm mai mult decât numai o dată pe an, la Congresul General al Cafebabel.

Sperăm că vom avea un parteneriat fructuos cu Parisul şi încurajăm formarea altor parteneriate, între Babel Bloguri diferite.

Camelia Paraschiv

Credit Photo: Flag of France, orangejack/Flickr

Votul uninominal – o temă de campanie electorală?

bucuresti — Fri, 23 Nov 2007 11:07:00 +01:00

Pe 25 noiembrie românii vor avea posibilitatea de a spune dacă vor sau nu vot uninominal pentru alegerile parlamentare. Întrebarea cheie care se pune, este ştiu însă pentru ce votează? Introdus mai mult ca temă de campanie, decât ca subiect de interes public, votul uninominal, în cele două variante propuse (cea a preşedintelui, reluând un proiect mai vechi al PSD şi cel asumat de Guvern, iniţiat de APD), rămâne o necunoscută pentru majoritatea cetăţenilor. Beneficiarii direcţi? Oamenii politici care câştigă capital de imagine pe baza promovării acestuia. Secundar, sperăm să ajungem şi noi să ne bucurăm de beneficiile unui nou sistem de vot.

„Hai la curăţenie”, ne îndeamnă cu zel Băsescu să votăm la referendumul din această duminică, şi asta, mai mult pentru a putea participa în campanie alături de partidele sale de suflet (PD şi PLD), însă fără să ne informeze DE CE sistemul propus de el este mai bun decât al Guvernului.

Sistemul uninominal majoritar, propus de Traian Băsescu, îşi are corespondent în legislaţia franceză în vigoare, la ora actuală destul de contestată de francezi. Acesta funcţionează asemănător cu alegerile pentru primari. Se organizează în circumscripţii uninominale şi este ales candidatul care obţine majoritatea absolută a voturilor. În cazul în care nici unul din candidaţi nu întruneşte o majoritate absolută, se organizează un al doilea tur, iar cel care întruneşte 50% plus 1, câştigă.

Pentru varianta asumată de Guvern, modul de votare este asemănător, fiecare alegător votează pentru un parlamentar într-un colegiu, echivalentul unei circumscripţii electorale din sistemul anterior, dar diferă fundamental din punctul de vedere al calculului rezultatelor. Doar jumătate dintre deputaţi şi senatori sunt aleşi prin vot majoritar uninominal, celealtă jumătate fiind selecţionaţi dintre perdanţii de la colegiile uninominale, astfel încât structura pe ansamblu a camerei să reprezinte structura pe ţară a votului. Cu alte cuvinte, dacă un partid obţine 30% din voturile la nivel de ţară, el să obţină 30% din locurile din parlament (ca şi în cazul sistemului proporţional folosit în momentul de faţă).

Cea mai mare „slăbiciune” a variantei propuse de preşedinte este aceea că produce o disproporţionalitate mare între procentul voturilor pe care le obţine un partid şi procentul locurilor din parlament care i se atribuie. Aceasta este o caracteristică a tuturor sistemelor pluralitare sau majoritare. În Franţa spre exemplu, la alegerile din 2007, Uniunea pentru o Mişcare Populară a obţinut în turul I 39,5% din voturi şi i s-au atribuit 54,3% din mandate, iar în alegerile din 2002 Frontul Naţional a obţionut în turul I 11,3% din voturi şi i s-au atribuit 0 mandate. Aceste disproporţionalităţi se datorează faptului că voturile pentru candidatul care pierde în circumscripţie nu mai sunt luate în considerare.

Acest tip de sistem duce în cele mai multe cazuri la o bipolarizare a electoratului şi o favorizare a partidelor mari în dauna celor mici.

Pe de altă parte, argumentul cel mai puternic în favoarea acestui sistem este că produce guvernări stabile, monocolore. Este totuşi un argument care poate fi contestat. Arend Lijphart arată într-un studiu în care analizează 36 de democraţii, pe o perioadă de 51 de ani, că ţările în care funcţionau sistemele pluralise sau majoritariste nu au oferit guvernări mai stabile decât cele în care funcţiona sistemul electoral cu reprezentare proporţională, acestea fiind însă guvernări de coaliţie.

Sistemul propus de APD are mai puţine şanse să ducă la guvernări monocolore, însă şi acesta va aduce în faţa electoratului candidaţi şi nu liste. Acest mod de scrutin, în cazul în care ar adoptat, ar fi unic la ora actuală în Europa pentru alegeri parlamentare. Există însă similitudini cu modelul german, diferenţa principală constând în faptul că cetăţenii au două voturi: unul pentru colegiile uninominale şi unul pentru listele de partid. Astfel simpatizanţii partidelor mici pot vota cu reprezentanţii partidelor mari în colegiile uninominale (ştiind că doar aceştia au şanse de reuşită) şi să voteze lista partidului pe care-l simpatizează (existând astfel şanse mai mari ca partidele mici să intre în Bundestag). În România această opţiune nu este oferită alegătorului, votul oferit candidatului fiind considerat şi un vot pentru partidul din care acesta provine.

Sistemul acesta nu va schimba numărul de mandate pe care le-ar obţine partidele. Ce s-ar schimba totuşi ar fi oamenii care ajung în Parlament. Ei nu ar mai fi nişte anonimi pe liste ca până acum, ci ar fi nevoiţi să se facă cunoscuţi opiniei publice şi să le câştige încrederea, deoarece votul nu va mai fi unul pentru partid, ci unul personalizat.

Ambele moduri de scrutin au ca efect reducerea numărului de partide reprezentate în Parlament (una radicală în varianta propusă de preşedinte), micşorarea numărului de deputaţi şi senatori (în varianta APD vor fi 126 de senatori şi 272 de deputaţi) şi creşterea notorietăţii parlamentarilor.

Totuşi se pune întrebarea „Este necesară schimbarea sistemului electoral în România?”. Potrivit unui sondaj al Biroului de Cercetari Sociale ( BCS), „prezenţa la referedum ar fi de 52%, din care 35% declara că vor participa sigur, iar alţi 14% nu sunt prea siguri.” , iar potrivit unui sondaj CSOP, doar 40,03% din români se vor prezenta la referendum.

Eurobarometrulu din primăvara lui 2007, arată că doar doar 19% din români (un număr îngrijorător de mic) au încredere în Parlament. În aceste condiţii modul de a alege senatorii şi deputaţii trebuie schimbat, astfel încât cetăţenii României să se simtă din nou reprezentaţi. Miza referendumului este astfel una foarte importantă, iar pe 25 noiembrie vom avea ocazia să le spunem guvernanţilor cum pot să ne recâştige încrederea.

Autor: Bogdan Bătrân Credit Photo: bantitherain/Flickr

Orgoliile personale de la varful politicii romanesti au aruncat tara in haos

bucuresti — Wed, 07 Nov 2007 14:38:00 +01:00

In contextul disputelor politice care au loc in acest moment pe marginea organizarii simultane, dar folosind resurse umane si financiare diferite, a referendumului si a alegerilor pentru Parlamentul European, trebuie sa atragem atentia asupra gravitatii starii de lucruri actuale si pericolului care se profileaza pentru democratia noastra prin acutizarea crizei de incredere a cetatenilor in capacitatea institutiilor statului de a ne guverna eficient.

Regret profund faptul ca tensiunile dintre doua dintre institutiile fundamentale ale statului, Guvernul si Presedintia, persista si chiar se accentueaza intr-o perioada in care aceste institutii ar trebui sa colaboreze eficient pentru informarea cetatenilor si asigurarea bunelor conditiuni pentru desfasurarea celor doua scrutinuri. Folosirea circumstantelor politice actuale cu scopul de a denigra adversarul politic si de a castiga capital de imagine se face pe cheltuiala cetateanului care se vede inca o data in situatia de a nu mai intelege nimic din viata politica romaneasca.

Deciziile care se iau in contradictoriu de la Palatele Cotroceni si Victoria dovedesc fara urma de indoiala ca orgoliile personale ale oamenilor aflati in acest moment in fruntea tarii prevaleaza in fata interesului cetatenilor si ca cei care ar trebui sa ne reprezinte interesele pun prea putin pret pe nevoile oamenilor. Nici macar in preajma folosirii instrumentului fundamental al democratiei, exprimarea optiunii de vot a cetatenilor, aceste orgolii nu sunt lasate la o parte ci dimpotriva, se incearca a se castiga imagine prin aruncarea tarii in haos si plasarea vinei pentru acest fapt in curtea adversarului politic.

Pe cale de consecinta, nemultumirea cetatenilor care tind sa se simta inca si mai putin reprezentati se va rasfrange asupra institutiilor statului, acutizand criza de incredere in care acestea au fost aruncate de razboiul politic ce atinge in acest moment cote paroxiste.

Constientizand dificultatea majora creata de organizarea simultana a celor doua evenimente electorale, Guvernul trebuie sa isi asume cu maxima responsabilitate organizarea lor in calitatea sa de putere executiva a statului si sa urgenteze luarea masurilor administrative necesare. Indiferent de originea politica a problemei create de suprapunerea alegerilor europarlamentare si a referendumului, Executivul trebuie sa demonstreze ca este capabil sa gestioneze o astfel de situatie, iar membrii sai trebuie sa faca proba daca isi merita sau nu atributiile ministeriale cu care au fost investiti.

by Doru Frantescu

Credit Photo: vladsirghe2004

Tinerii si locurile de munca

bucuresti — Wed, 10 Oct 2007 16:25:00 +02:00

Ni se spune ca cu cat invatam mai mult acum, cu atat vom avea o viata comoda mai tarziu. Ni se spune sa investim in cariera noastra. Sa participam la cursuri, traininguri, internship-uri, tot felul de activitati ce te pot pune in competitie cu altii asemeni tie. Insa nimic nu garanteaza ca dupa terminarea facultatii vom obtine un post bine platit, sau ne vom construi cariere de succes, sau chiar vom lucra in acelasi domeniu ca cel studiat. Insa, nici nu trebuie sa acceptam orice vine la second-hand. Daca ai invatat mult, gandeste-te la ceea ce ai invatat si la ce iti foloseste. Poate in viitor, vom fi chiar noi unii dintre cei care imbogatesc statisticile la studii in Europa, sau chiar cele mai bine cotate, si platite job-uri!

Una dintre marile probleme ale studentilor o reprezinta asigurarea unui loc de munca in conformitate cu domeniul studiat in universitati, atat in timpul anilor de studii, dar mai ales dupa terminarea universitatii. Nu putini sunt studentii care inca din timpul studentiei isi gasesc un loc de munca, adesea diferit de domeniul lor de studiu, doar pentru a isi imbogati veniturile. In Romania, in cazul absolventilor, angajatorii sunt stimulati in vederea incadrarii absolventilor tuturor institutiilor de invatamant. Angajatorii care încadreaza pe durată nedeterminată absolventi ai unor instituţii de invatamant primesc, timp de 12 luni, subventii în cuantum de 1 – 1,5 salarii de bază brute pe economie. Ei sunt obligati sa mentina raporturile de munca pe o perioada de cel putin 3 ani, timp in care absolventii pot urma o forma de pregatire profesionala, organizata de catre angajator, iar cheltuielile necesare pregatirii profesionale vor fi suportate din bugetul asigurarilor pentru somaj – la cererea angajatorilor.

Angajatorii primesc:

1 salariu de bază minim brut pe tara, in vigoare la data incadrarii in munca, pentru absolventii scolilor profesionale sau ai scolilor de arte si meserii;
1,2 salarii de baza minime brute pe tara, in vigoare la data incadrarii in munca, pentru absolventii de invatamant liceal sau de invatamant postliceal;
1,5 salarii de baza minime brute pe tară, in vigoare la data incadrarii in munca, pentru absolventii de invatamant superior.

Conform unui studiu realizat de ILO, România ocupa locul al treilea în Europa în ceea ce priveşte rata de şomaj în rândurile tinerilor (9,9%) şi de asemenea o poziţie de vârf în clasamentul ţărilor ce practică "munca la negru". Rata crescută a tinerilor şomeri este determinată de neconcordanţa dintre specializările şi abilitaţile cerute de piaţa angajatorilor şi oferta sistemului de învăţământ. Deşi tinerii absolvenţi învaţă cum să se pregătească pentru interviuri, ce informaţii să conţină un CV, cum să îşi caute o slujbă prin internet sau la Târgul de job-uri, de cele mai multe ori ei se confruntâ cu un refuz. Aceasta deoarece companiile private sau instituţiile publice solicită, de obicei, un minim de experienţă în muncă. Paradoxal, însă, pe lângă ceva experienţă, se cere si forta de munca tanara (adica aceeasi tineri care nu au acumulat experienţa). Şi aici avem deja două măsuri privind stimularea ocupării forţei de muncă: atât a tinerilor absolvenţi, cât şi a persoanelor peste 45 de ani. Tot ce trebuie să facă aceste grupuri defavorizate este să “amintească” angajatorilor despre faciliţătile acordate firmelor care angajează absolvenţi şi şomeri.

O soluţie pentru scaderea ratei somajului in randurile tinerilor este prezentata de Planul Philips pentru instruire a somerilor, elaborat de Ton Van de Bruggen. O data la doi ani compania impreuna cu sindicatele negociaza categoriile ce vor fi instruite (tineri ce au abandonat scoala, tineri supra-calificati fara loc de muncă, femei, tineri apartinand minoritatilor) si numarul de persoane care dupa terminarea programului de training de un an vor deveni angajati Philips. Conform analizei contabile, Philips a castigat in 10 ani de cinci ori suma investita in program (50.000 euro per muncitor instruit), ajungand sa exporte proiectul in Croatia si Maroc. Succesul planului Philips a fost determinat de buna colaborare dintre companii, angajati (ce au donat lunar 0,3% din salariu), sindicate si guvern, care a contribuit financiar la sprijinirea initiativei.

Pentru a avea succes în viaţa profesională trebuie să priveşti lucrurile cu foarte mare seriozitate şi implicare. Piaţa muncii este un adevărat câmp de luptă în ultimii ani încât trebuie să-ţi pregăteşti din timp şi cu grijă strategia de a te prezenta şi de a-ţi crea o imagine favorabilă în faţa angajatorilor.

by Andreea Luciana Ion

PSD, what next?

Camelia — Thu, 04 Oct 2007 14:54:00 +02:00

Moţiunea de cenzură depusă de PSD a fost respinsă ieri, în cadrul sesiunii comune a celor două camere parlamentare, primind numai 220 din cele 232 de voturi de carea avea nevoie pentru a fi aprobată.

Prin depunerea şi votarea moţiunii PSD şi, mai exact, Mircea Geoană, a urmărit printre alte scopuri, câştigarea de capital politic prin poziţionarea clară a partidului în opoziţie şi, totodată, consolidarea poziţiei sale de lider atât în cadrul partidului cât şi pe scena publică, arătând că reprezintă o alternativă viabilă la actuala guvernare.

Se pare că scopul a fost numai pe jumătate atins. PSD rămâne în opoziţie şi planifică următoarele sale acţiuni conform acestei poziţii (exprimarea împotriva bugetului pentru 2008 stabilit de Guvern şi a celorlalte acte emite de acesta), însă Mircea Geoană îşi vede dorinţa spulberată. Credibilitatea şi puterea sa în cadrul partidului au fost drastic clătinate de faptul că nu a reuşit să strângă voturile necesare pentru adoptarea moţiunii.

Analiştii politici estimează chiar că PSD va pierde trei mandate în favoarea PNL la alegerile europarlamentare. Se poate însă să fie numai o remarcă la cald, depinde de capacitatea PSD de a se replia noii situaţii şi a întoarce-o în favoarea sa în campania electorală.

SĂPTĂMÂNA JOB – URILOR EUROPENE

bucuresti — Fri, 28 Sep 2007 15:19:00 +02:00

În săptămâna 24 – 29 septembrie 2007 se vor desfăşura Zilele Europene ale Locurilor de Muncă 2007, în contextul celei de-a 50-a aniversări a Uniunii Europene şi a Anului european al Egalităţii de Şanse pentru toţi, cu sprijinul EURES- Serviciul European de Ocupare a Forţei de Muncă. Evenimentul va fi găzduit în peste 230 de oraşe din Europa şi se va concentra asupra întâlnirilor între angajatori şi persoanele aflate în cautarea unui loc de muncă, oferindu-le posibilitatea de recrutare directă.

Proiectul este o initiativă la nivelul întregii UE şi îşi propune încurajarea mobilităţii europene a forţei de muncă printr-o campanie de informare cu privire la oportunităţile de obţinere a unui job in Europa. Cu această ocazie, vor avea loc peste 500 de evenimente şi iniţiative precum târguri, zilele uşilor deschise pentru consultanţă în ocuparea forţei de muncă, seminarii, workshopuri, manifestări culturale şi puncte de informare. La acestea participă întreprinderi locale, organizaţii publice şi private, universităţi, sindicate, centre de formare şi învaţare sau camere de comerţ.

La Bruxelles, The European Job Days 2007 se va desfaşura pe data de 29 septembrie, în clădirea Berlaymont, principala clădire a Comisiei Europene. Vor fi prezenţi peste 60 de angajatori, iar discursul de inaugurare va fi ţinut de Vladimir Spilda, Comisarul European pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Afaceri Sociale şi Egalitatea de Şanse.

În România evenimentele se vor desfăşura în 6 oraşe unde vor avea loc prezentări şi recrutări în funcţie de specificul fiecărei zone. Astfel în Baia-Mare domeniul principal va fi mineritul, unde consultanţi EURES din Finlanda, Marea Britanie, Cipru, Danemarca şi Irlanda, în parteneriat cu angajatorii români, vor prezenta posturile vacante, sarcinile şi condiţiile de muncă pentru minerit.

În Piteşti domeniul metalurgic este principalul pentru care se va oferi consultanţă, în Piatra-Neamt, pentru construcţii, în Slobozia, pentru panificaţie, în Iaşi pentru agricultură, iar în Constanţa în domeniul turismului.

Se asteaptă un numar de 150.000 de oameni care să se intereseze de modalităţile de obţinere a unui contract de muncă în Europa. România are deja 1,3 milioane de cetaţeni care lucrează legal în cadrul Spaţiului Economic European şi aproximativ 1,5 milioane de persoane, după datele neoficiale care includ şi persoanele care lucrează la negru.

by Melania Andrei

NOT IN MY BACK YARD

bucuresti — Sat, 08 Sep 2007 15:32:00 +02:00

Aceasta pare să fie expresia care i-a ghidat pe englezi în lupta împotriva construcţiilor nedorite în imediata apropiere a locuinţelor lor.

Rostit sau nu întotdeauna cu glas tare, acest motto dovedeşte interesul locuitorilor Albionului pentru conservarea spaţiilor verzi. În felul acesta, au reuşit pe la mijlocul aniilor ’70 să oprească construcţia unui centru afaceri pe un spaţiu verde şi astfel s-a dezvoltat prima fermă urbană ( Mudchute Farm), situata langa al doilea centru financiar al Londrei.

În România, pe zi ce trece noi construcţii ne lovesc prin formele lor atât de neinspirate care nu respectă contextul istoric sau estetic al locului. Clădiri de sticlă lângă case vechi şi neîngrijite, benzinării sau centre comerciale şi de afaceri pe ultimele petice de spaţiu verde ale oraşului.

Ce importanţă are că unui bucureştean îi revin, în cazurile fericite, aproximativ 11 mp, în timp ce unui vienez 70mp ? Aceasta în contextul în care media europeană este de 12 mp.

Ce contează că rareori între blocuri sau case poţi să vezi un gard verde? Prea puţin importă faptul că începem să devenim sufocaţi de clădiri, fapt semnalat nu doar în Bucureşti.

Ministerului Mediu şi Dezvoltării Durabile a luat măsuri în acest sens, demarând un proiect prin care se doreşte asigurarea unui spaţiu de 26 mp de parcuri şi zone verzi pe cap de locuitor. Attila Korodi, actualul ministru de resort, a afirmat că “Sunt 250 de miliarde de lei vechi pentru acest program anul acesta, din care se vor construi 50 de parcuri. Anul viitor sper să venim cu o suma la fel de mare. Este prima oară în România, după 1990 când se finanţează înfiinţări de noi spatii verzi", a explicat ministrul de resort.

Se pare însă că lipsa spaţiului verde nu este principala preocupare a cetăţenilor noştri. Conform sondajului CURS pe Bucureşti (2006), doar 39% dintre respondenţi sunt destul de preocupaţi de conservarea vegetaţiei şi doar 16% foarte preocupaţi, 40% din aceştia nedeclarându-se preocupaţi de această problemă.

Sperăm însă că nu vom ajunge în situaţia de a ne plimba prin parcuri virtuale pentru a ne da seama cât de mult contează să te poţi bucura de oxigenul unui spaţiu verde.

Photo Credits: Wally G/Flickr, Rich V/Flickr

by Claudia Calin