Referendumul din mai a revitalizat poziţia preşedintelui şi i-a întărit la nivelul opiniei publice imaginea în detrimentul Parlamentului. Începând să simpatizeze această formă a democraţiei semidirecte şi mare iubitor de campanii, preşedintele a hotărât să pună punct încercărilor nereuşite ale partidelor de a rezolva problema votului uninominal.

       Presupunând că nouă milioane de români se vor angaja astăzi într-o mişcare browniană spre secţiile de votare pentru a asigura majoritatea absolută necesară validării referendumului, presupunând că vor spune şi da, ca la starea civilă,  lupta şi negocierile politice pe această temă nu sunt nici pe departe încheiate. Referendumul nu exclude necesitatea ca legea votului uninominal (pe care lexicul ştinţelor politice îl denumeşte de fapt ca vot exprimat în circumscriţii uninominale) sa fie adoptată de către Parlament.  
       Problema sistemului electoral s-a dovedit pentru preşedinte o ploaie molcomă menită să stingă seceta de imagine acumulată în problema pensiilor. Mai abil decât Guvernul, preşedintele a dat un decret care suprapune data referendumului şi cea a alegerilor europarlamentare. În ultima săpămână spaţiile de afişaj electoral, adresa de     e-mail, cutia poştală şi, în fine, clanţa uşii au fost împânzite de privirea ocrotitoare, dar fermă a lui Băsescu chemându-ne la curăţenie. Despre ce curăţenie e vorba, rămâne de văzut şi de interpetat după pofta fiecăruia: poate să fie vorba de referendum, dar mai degrabă te duce cu gândul la europarlamentare. Asta pentru că e totdeauna mai uşor să arunci gunoiul concret decât cel fictiv şi în nici un caz nu te poţi lipsi de oamenii preşedintelui.
         Odată posibilitatea uninominalului devenită iminentă, dar mai ales populară, a început să plouă cu formaţiuni care să-i revendice paternitatea. Guvernul a mers mai departe şi a trântit un proiect propunând sistemul electoral mixt cu compensare. Se crează astfel contextul pentru planul B ( prescurtare de la planul de rezerva sau dacă vreţi planul Băsescu) la referendum. Preşedintele a dat asigurări că, în cazul invalidării referendumului, va face presiuni asupra guvernului să revină asupra proiectului propriu de sistem electoral, pentru a adopta sistemul uninominal made in Cotroceni.
          S-a acreditat în rândul opiniei publice autohtone credinţa că votul exprimat în circumscripţii uninominale este singura soluţie în vederea primenirii clasei politice. Trebuie însă remarcat că foarte puţine state occidentale practică acest sistem, fapt care nu le face mai puţin democratice sau mai puţin dotate cu o clasă politică sănătoasă. În noul context electoral vor fi valorizate resursele umane, materiale şi mai ales mediatice, pe  care candidatul le va putea antrena în campanie. Politica ar putea deveni teatrul de acţiune rezervat exclusiv candidaţilor bogaţi. Chiar dacă banii vin din buzunarul propriu, din sponsorizăile unor prieteni care trebuie ajutaţi sau de la partid, suntem departe de a avea un parlamentar independent. Să nu uităm că după alegeri el îşi va continua activitatea încadrat în grupurile parlamentare controlate de partide. 
          Aşa cum nici uninominalul nu e chiar darul lui Moş Crăciun, nici practicarea referendumului nu e neaparat un semn de vitalitate democratică, deşi la prima vedere, nimic nu pare mai atrăgător decât întregul corp politic prezent la urne. Să nu uităm că în Venezuela e utilizat în prezent pentru a legitima un regim expansiv şi populist.  Trăim însă în epoca democraţiei moderne care funcţionează în special  indirect, prin reprezentanţi. Constituţia noastră declară nul mandatul imperativ, ceea ce înseamnă că un referendum folosit pentru a crea presiune asupra legislativului nu respectă întru totul spiritul legii. În plus, fiecare febră referendală arde din buget zeci de milioane de euro.    Jocul de-a referendumul se poate dovedi o diversiune foarte scumpă, pe care nu o va plăti din păcate clasa politică, ci tot noi, cetăţenii României.

Autor: Bocşe Alexandra- Maria